| Tit |
| Capitolul 1 |
| 1 2 3 |
| Cuprins |
| 1. Pavel, rob al lui Dumnezeu, și apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credința aleșilor lui Dumnezeu și cunoștința adevărului, care este potrivit cu evlavia,
|
| 2. în nădejdea vieții veșnice, făgăduite mai înainte de veșnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
|
| 3. ci Și-a descoperit Cuvântul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi-a fost încredințată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; -
|
| 4. către Tit, adevăratul meu copil în credința noastră a amândoura: Har și pace de la Dumnezeu Tatăl, și de la Isus Hristos, Mântuitorul nostru!
|
| 5. Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit, și să așezi prezbiteri (Sau: bătrâni) în fiecare cetate, după cum ți-am poruncit:
|
| 6. Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioși, care să nu fie învinuiți de destrăbălare sau neascultare.
|
| 7. Căci episcopul (Sau: priveghetor.); ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpățânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de câștig mârșav;
|
| 8. ci să fie primitor de oaspeți, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat;
|
| 9. să se țină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă, și să înfrunte pe potrivnici.
|
| 10. În adevăr, mai ales printre cei tăiați împrejur, sunt mulți nesupuși, flecari și amăgitori,
|
| 11. cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învățând pe oameni, pentru un câștig urât, lucruri, pe care nu trebuie să le învețe.
|
| 12. Unul dintre ei, chiar prooroc al lor, a zis: "Cretanii sunt totdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe."
|
| 13. Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoși în credință,
|
| 14. și să nu se țină de basme evreiești, și de porunci date de oameni, care se întorc de la adevăr.
|
| 15. Totul este curat pentru cei curați; dar pentru cei necurați și necredincioși, nimic nu este curat: până și mintea și cugetul le sunt spurcate.
|
| 16. Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuși, și netrebnici pentru orice faptă bună.
|
| 1 2 3 |
| Cuprins |
