| Zaharia |
| Capitolul 1 |
| 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 |
| Cuprins |
| 1. În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
|
| 2. "Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinții voștri.
|
| 3. Spune-le dar: Așa vorbește Domnul oștirilor: Întoarceți-vă la Mine, zice Domnul oștirilor: și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor.
|
| 4. Nu fiți ca părinții voștri, cărora le vorbeau proorocii de mai înainte, zicând: Așa vorbește Domnul oștirilor: Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele! Dar n-au ascultat și n-au luat aminte la Mine, zice Domnul.\" |
| 5. "Unde sunt acum părinții voștri? Și puteau proorocii să trăiască veșnic?
|
| 6. Totuși cuvintele Mele și poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinții voștri? Și atunci ei s-au întors, și au zis: "Domnul oștirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre!"
|
| 7. În a două zeci și patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în anul al doilea al lui Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel:
|
| 8. M-am uitat noaptea, și iată că un om era călare pe un cal roșu, și stătea între mirți într-un umbrar; în urma lui erau niște cai roșii, murgi și albi.
|
| 9. Am întrebat: "Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?" Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: "Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!"
|
| 10. Omul care stătea între mirți a luat cuvântul și a zis: "Aceștia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!"
|
| 11. Și ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirți, și au zis: "Am cutreierat pământul, și iată că tot pământul este în pace și liniștit!"
|
| 12. Atunci Îngerul Domnului a luat cuvântul, și a zis: "Doamne al oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în acești șaptezeci de ani?"
|
| 13. Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine.
|
| 14. Și îngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: "Strigă, și zi: Așa vorbește Domnul oștirilor: Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim și pentru Sion,
|
| 15. și sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate; căci Mă mâniasem numai puțin, dar ele au ajutat spre nenorocire.
|
| 16. De aceea așa vorbește Domnul: Mă întorc cu îndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăși în el, și funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.
|
| 17. Strigă din nou, și zi: Așa vorbește Domnul oștirilor: Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți, Domnul va mângâia iarăși Sionul, va alege iarăși Ierusalimul."
|
| 18. Am ridicat ochii și m-am uitat, și iată că erau patru coarne!
|
| 19. Am întrebat îngerul, care vorbea cu mine: "Ce înseamnă coarnele acestea?" Și el mi-a zis: "Acestea sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul."
|
| 20. Domnul mi-a arătat patru fierari.
|
| 21. Eu am întrebat: "Ce vor să facă aceștia?" Și el a zis: "Aceștia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceștia au venit să sperie, și să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii."
|
| 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 |
| Cuprins |
