| Habacuc |
| Capitolul 1 |
| 1 2 3 |
| Cuprins |
| 1. Prorocia descoperită proorocului Habacuc.
|
| 2. Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculți? Până când mă voi tângui Ție, fără să dai ajutor?
|
| 3. Pentru ce mă lași să văd nelegiuirea, și Te uiți la nedreptate? Asuprirea și silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri, și se stârnește gâlceavă.
|
| 4. De aceea legea este fără putere, și dreptatea nu se vede, căci cel rău biruiește pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăți nedrepte. -
|
| 5. Aruncați-vă ochii printre neamuri, și priviți, uimiți-vă, și îngroziți-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare, pe care n-ați crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!
|
| 6. Iată, voi ridica pe Haldei, popor turbat și iute, care străbate întinderi mari de țări, ca să pună mâna pe locuințe care nu sunt ale lui.
|
| 7. El este grozav și înfricoșat; numai din el însuși îi iese dreptul și mărirea lui.
|
| 8. Caii lui sunt mai iuți decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară, și călăreții lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra prăzii.
|
| 9. Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte, și strânge prinși de război ca nisipul.
|
| 10. Își bate joc de împărați, și voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci grămădește pământ, și le ia.
|
| 11. Apoi aprinderea i se îndoiește, întrece măsura și se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!
|
| 12. Doamne, nu ești Tu din veșnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ți împlinești judecățile Tale; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!
|
| 13. Ochii Tăi sunt așa de curați că nu pot să vadă răul, și nu poți să privești nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mișei, și să taci, când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?
|
| 14. Vei face Tu omului ca peștilor mării, ca târâtoarei, care n-are stăpân?
|
| 15. El îi scoate pe toți cu undița, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură și se înveselește.
|
| 16. De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămâie năvodului său; căci lor le datorează partea lui cea grasă și bucatele lui gustoase!
|
| 17. Pentru aceasta își va goli el într-una mreaja, și va înjunghia fără milă pe neamuri? |
| 1 2 3 |
| Cuprins |
