| Iona |
| Capitolul 1 |
| 1 2 3 4 |
| Cuprins |
| 1. Cuvântul Domnului a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, astfel:
|
| 2. "Scoală-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei. Căci răutatea ei s-a suit până la Mine!"
|
| 3. Și Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de Fața Domnului. S-a pogorât la Iafo, și a găsit acolo o corabie care mergea la Tars. A plătit prețul călătoriei, și s-a suit în corabie ca să meargă împreună cu călătorii la Tars, departe de Fața Domnului.
|
| 4. Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năpraznic, și a stârnit o mare furtună. Corabia amenința să se sfărâme.
|
| 5. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui, și au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai ușoară. Iona s-a pogorât în fundul corabiei, s-a culcat și a adormit dus.
|
| 6. Cârmaciul s-a apropiat de el, și i-a zis: "Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gândească la noi, și nu vom pieri!"
|
| 7. Și au zis unul către altul: \"Veniți să tragem la sorț, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!\" Au tras la sorț, și sorțul a căzut pe Iona. |
| 8. Atunci ei i-au zis: "Spune-ne din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta? Ce meserie ai, și de unde vii? Care îți este țara, și din ce popor ești?"
|
| 9. El le-a răspuns: "Sunt Evreu, și mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul!"
|
| 10. Oamenii aceia au avut o mare teamă, și i-au zis: "Pentru ce ai făcut lucrul acesta?" Căci oamenii aceia știau că fugea de Fața Domnului, pentru că le spusese el.
|
| 11. Ei i-au zis: "Ce să-ți facem, ca să se potolească marea față de noi?" Căci marea era din ce în ce mai înfuriată.
|
| 12. El le-a răspuns: "Luați-mă, și aruncați-mă în mare, și marea se va liniști față de voi! Căci știu că din vina mea vine peste voi această mare furtună!"
|
| 13. Oamenii aceștia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor.
|
| 14. Atunci au strigat către Domnul, și au zis: "Doamne, nu ne pierde din pricina vieții omului acestuia, și nu ne împovăra cu sânge nevinovat! Căci, Tu, Doamne, faci ce vrei!
|
| 15. Apoi au luat pe Iona, și l-au aruncat în mare. Și furia mării s-a potolit.
|
| 16. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, și au adus Domnului o jertfă, și I-au făcut juruințe.
|
| 17. Domnul a trimis un pește mare să înghită pe Iona, și Iona a stat în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.
|
| 1 2 3 4 |
| Cuprins |
