| Ioel |
| Capitolul 1 |
| 1 2 3 |
| Cuprins |
| 1. Cuvântul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel.
|
| 2. Ascultați lucrul acesta, bătrâni! Și luați seama, toți locuitorii țării! S-a întâmplat așa ceva pe vremea voastră, sau pe vremea părinților voștri?
|
| 3. Povestiți copiilor voștri despre lucrul acesta, și copiii voștri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!
|
| 4. Ce a lăsat nemâncat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mâncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec, a mâncat lăcusta Hasil.
|
| 5. Treziți-vă, bețivilor, și plângeți! Văitați-vă toți cei ce beți vin, căci vi s-a luat mustul de la gură!
|
| 6. Căci în țara mea a năvălit un popor puternic și fără număr, cu dinți de leu, și măsele de leoaică.
|
| 7. Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăți smochinul, l-a jupuit de coajă și l-a trântit jos; mlădițele de viță au ajuns albe!
|
| 8. Bocește-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereții ei!
|
| 9. Au încetat darurile de mâncare și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jelesc.
|
| 10. Câmpia este pustiită, pământul întristat, căci grâul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este.
|
| 11. Înmărmuriți, plugari, văitați-vă, vieri, din pricina grâului și orzului, căci bucatele de pe câmp sunt pierdute.
|
| 12. Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe câmp, s-au uscat... Și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!
|
| 13. Încingeți-vă, preoți, și plângeți! Bociți-vă, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea îmbrăcați cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncare și jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru.
|
| 14. Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare; strângeți pe bătrâni, pe toți locuitorii țării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, și strigați către Domnul.
|
| 15. "Vai! ce zi!" Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
|
| 16. Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noștri? Și n-a pierit bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru?
|
| 17. S-au uscat semințele sub bulgări; grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura!
|
| 18. Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă!
|
| 19. Către Tine, Doamne, strig, căci a mâncat focul islazurile pustiei, și para focului a pârlit toți copacii de pe câmp!
|
| 20. Chiar și fiarele câmpului se îndreaptă doritoare către tine, căci au secat pârâurile, și a mâncat focul islazurile pustiei.
|
| 1 2 3 |
| Cuprins |
