| Eclesiastul |
| Capitolul 1 |
| 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 |
| Cuprins |
| 1. Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
|
| 2. O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, o deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune.
|
| 3. Ce folos are omul din toată truda pe care și-o dă sub soare?
|
| 4. Un neam trece, altul vine, și pământul rămâne veșnic în picioare.
|
| 5. Soarele răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou.
|
| 6. Vântul suflă spre miază-zi, și se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăși se întoarce, și începe din nou aceleași rotituri.
|
| 7. Toate râurile se varsă în mare, și marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăși să pornească de acolo.
|
| 8. Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, și urechea nu obosește auzind.
|
| 9. Ce a fost, va mai fi, și ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
|
| 10. Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: "Iată ceva nou!" de mult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră.
|
| 11. Nimeni nu-și mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; și ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.
|
| 12. Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
|
| 13. Mi-am pus inima să cercetez și să adâncesc cu înțelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
|
| 14. Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt!
|
| 15. Ce este strâmb, nu se poate îndrepta, și ce lipsește nu poate fi trecut la număr.
|
| 16. Am zis în mine însumi: "Iată că am sporit și am întrecut în înțelepciune pe toți cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, și mintea mea a văzut multă înțelepciune și știință.
|
| 17. Mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea, și să cunosc prostia și nebunia. Dar am înțeles că și aceasta este goană după vânt.
|
| 18. Căci unde este multă înțelepciune, este și mult necaz, și cine știe multe, are și multă durere.
|
| 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 |
| Cuprins |
