.: Ţinta poruncii

Pentru toţi cei care cercetează Sfintele Scripturi trebuie să fie un lucru clar, că Isus Hristos a vestit Evanghelia poporului evreu. Vestea cea bună nu este o adaptare, o lucrare prin înţelepciunea omului, care se poate învăţa la un institut teologic, şi care se propagă prin voie omenească, sau după planuri omeneşti. Puterea ei nu constă în lucrări misionare, seri de evanghelizare, etc..., oricât de bine intenţionate să fie. Puterea stă în credinţă, şi ea este darul lui Dumnezeu. El cheamă lucrătorii încă din pântecele mamei lor. Exemple grăitoare sunt Ieremia şi Pavel. Şi acest lucru nu ca şi cum numai ei ar intra în discuţie, dar în cazul lor este scris foarte clar, numai să aibă omul urechi de auzit. Lucrarea Împărăţiei lui Dumnezeu, aşa cum este scris în cartea proorocului Daniel, piatra care a dărâmat toate împărăţiile, şi s-a făcut un munte mare care a umplut întreg pământul, se face prin puterea Duhului Sfânt. Şi această putere este dragostea lui Dumnezeu. Venită în acestă lume, întâi pentru iudeu, apoi pentru grec.

El prin naştere a fost iudeu, ca Dumnezeu să dovedească credincioşia Lui faţă de părinţi. Faţă de Avraam, evreul, că în sămânţa lui vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. El însuşi a spus femeii, că a fost trimis numai la oile pierdute ale lui Israel. Faptul că mai are şi alte oi de adunat, ca să fie o singură turmă şi păstor, este ceva ulterior. Să dăm dreptate lui Dumnezeu, iudeul are întâietate. Acest lucru este adeverit prin mai multe: lor le-a fost încredinţat Cuvântul lui Dumnezeu, făgăduinţele, slujba dumnezeiască. Mai presus dintre toate, dintre ei a ieşit Hristosul, din seminţia lui Iuda, Şilo care a fost făgăduit. Iată baza Sfintelor Scripturi, dragostea lui Dumnezeu, răsărită întâi peste poporul ales, apoi lumina care luminează toate neamurile, împreună cu ei.

Lucrarea a început în Betleem, cetatea lui David, ca să se împlinească Cuvintele lui Dumnezeu, spuse prin proorocul Mica. Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Cei din vremea Lui au văzut acest lucru, au dat mărturie despre ce au văzut, auzit şi pipăit cu mâinile lor. Dacă în vechime El a vorbit evreilor prin prooroci, în multe feluri şi în multe rânduri, la sfârşitul zilelor, la împlinirea vremii, a vorbit prin Fiul. Acest Fiu, înălţat mai presus de orice domnie, orice putere sau nume, fie în ceruri sau pe pământ, este dragostea întrupată. Cei care L-au văzut au văzut pe Dumnezeu. Nu ca şi cum cineva dintre muritori L-ar putea vedea, dar El era prin neprihănire şi Duhul Sfinţeniei întruchiparea Tatălui, Cel care este dragoste. Vestea adusă de El a fost în primul rând pentru evrei, în mijlocul lor S-a născut, a trăit, murit şi înviat. Dintre ei a fost înălţat la ceruri, şi lor le-a fost făgăduit întoarcerea Lui, prin îngeri.

O Evanghelie curată aduce roadele cuvenite, plăcute stăpânului viei. El a început, şi tot El va şi isprăvi. În ziua Domnului nu se va lua în considerare nimic ce nu a fost făcut fără El, fără dragoste. Chiar dacă aş vorbi în limbi, omeneşti şi îngereşti, chiar dacă aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa încât să mut şi munţii, chiar dacă mi-aş da toată averea pentru săraci, sau mi-aş da trupul să fie ars, fără dragoste aş fi nimic. Ea este puterea care mă ţine, ea este darul lui Dumnezeu care-mi dă viaţă. Prin care am fost născut din nou, prin care şi la care am fost chemat. Totul după un plan bine stabilit, încă de la întemeierea lumii, în Hristos. Am fost aşezat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, născut nu prin voia omului, prin fire sau din sânge, ci din Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste, şi cine iubeşte cunoaşte pe Dumnezeu.

Şi dacă tot ce a făcut Dumnezeu, fie văzute sau nevăzute, în ceruri sau pe pământ, au fost făcute prin voia Lui, şi nu al unui om, tot aşa este şi cu chemarea noastră. Absolvirea unui institut teologic, râvna noastră prin felurite evanghelizări, funcţia de păstor, presbiter sau oricare alta ar fi, confirmată prin adeverinţe eliberate de om, sunt fără pricepere, nu au preţ în ochii Lui. Iov a spus adevărul: ochii Tăi mă vor căuta, şi eu nu voi mai fi. Nu a vorbit el despre Dumnezeu, Cel care este dragoste?

Este vremea să revizuim faptele noastre, să ne cercetăm dacă suntem în credinţă. La ce ne-a chemat şi ce suntem. Dacă facem voia Lui, umblăm prin Duhul, sau facem voia firii pământeşti. Multe ar fi de spus aici, pentru că în zilele noastre Biserica are o umblare prea lumească, dar fără a încerca să schimbăm pe alţii să ne schimbăm noi înşine. În ziua Domnului vom da socoteală de noi înşine, nu de altul. Veniţi să-L cunoaştem pe Dumnezeu. El va veni la noi, ca ploaia de primăvară, ca şi roua binecuvântată.

El este ţinta poruncii, credinţa în El care lucrează prin dragoste, aduce roadele Duhului Sfânt, venit din ceruri, ca să dea daruri oamenilor, după ce a luat robia roabă. El a rânduit în toate vremurile lucrătorii, mădularele au fost aşezate în trup după voia Lui. Ca să poarte grijă prin dragoste unii faţă de alţii, şi să fie cetatea de pe munte care nu poate rămânea ascunsă, cetatea noului Ierusalim, care are scris la temelii nu nume de greci, ci de iudei, şi la porţi al fiilor lui Israel. Să trăim dragostea unită în Duhul Sfânt cu evreii care au crezut, şi la fel cu cei dintre neamuri. Apoi să iubim şi pe cei care nu dau slavă Lui, fiind astfel desăvârşiţi, precum Tatăl nostru ceresc este desăvârşit.

Şi este o ţintă, chiar dacă o trăim. Alergăm după El, căci am fost apucaţi, luptăm pentru cununa care va fi dată celor credincioşi. Întăriţi picioarele celor care şchiopătă, îmbărbătaţi în dragoste, păziţi-vă de poftele firii pământeşti, ca să nu fiţi precum Esau, daţi ascultare de glasul Celui care de data aceasta cutremură atât cerurile cât şi pământul. Rămâneţi în El, căci acelaşi este în toate vremurile, Stânca, Cel din care izvorăşte apa vie tuturor. Atât lucrarea cât şi împlinirea este una dumnezeiască, astfel va fi şi plata, şi toate fără bani şi fără plată. Cât este de adevărat că El este viu atât de adevărat este, că cerurile şi pământul vor trece, dar cuvintele Lui nu vor trece. El şi-a arătat dragostea faţă de noi. Să ne arătăm şi noi faţă de El, şi semenul nostru, samariteanul de lângă noi. Iată ţinta poruncii.

Sursa: Biruitorul

Copyright © Biruitorul, 2011-2024. Termeni de utilizare