.: Pocăinţa, starea plăcută lui Dumnezeu

Îndrumar duhovnicesc

Poţi asculta, citi sau descărca.

Odată veniţi în această lume am început să învăţăm, să acumulăm cunoştinţe pe diferite căi. Nu ştiam ce înseamnă dragostea, gândul, tristeţea, frica, şi multe altele, până ce nu am învăţat despre ele. A cunoaşte şi a experimenta, sau cu un alt cuvânt spus a trăi, nu este acelaşi lucru. Pot să cunosc însemnătatea dragostei, dar să fiu un om plin de ură. Pot să ştiu ce reprezintă frica, dar să fiu un om curajos. La fel este şi cu pocăinţa. Nu poţi şti ce înseamnă până ce nu înveţi despre ea. Unii pot avea o părere rea, şi se poate datora atât unei cunoaşteri greşite cât şi al unei inimi rele. Alţii pot avea o părere bună, dar să nu o trăiască din diferite motive.

Cel care îşi deschide urechile la glasul Celui care vorbeşte, şi işi adânceşte privirile în Biblie, dar nu ca un ascultător uituc, ca un împlinitor cu fapta, devine un om fericit. În Scriptură este scris că toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu, toţi Îl vor cunoaşte. A şti despre pocăinţă este un lucru de preţ, şi dacă am auzit despre ea în modul corect şi mai de preţ este trăirea ei. Când ajungi să o înţelegi în felul lui Dumnezeu, nu prin interpretări omeneşti, te umpli de bucurie ca unul care a dat peste o comoară de mare preţ. Înţelegi că ea înseamnă iubire, pace, milă, iertare, dar nemeritat, jertfire, credincioşie, şi tot ce înseamnă frumos, ce poate veni din Dumnezeu. Înţelegi plata păcatului, cât de mare este. Faptul că a fost plătită o singură dată de când sunt veacurile, odată pentru totdeauna. Răscumpărătorul Hristos din Golgota ţi se arată, îţi vorbeşte personal, şi-ţi mângâie lăuntrul şi trupul prin susurul Duhului Sfânt. Îl vezi pe Cel care este de la întemeierea lumii, pe Cel care s-a coborât prin întrupare pe pământ, părăsind slava cerească, şi despre care citeşti atât de multe lucruri frumoase în Scripturi. Da, te umpli şi de mirare, văzând că nu este precum au vorbit sau vorbesc unii oameni despre El. Înţelegi importanţa umblării cu Dumnezeu, ce a trăit Abel, Noe sau Enoh, pricepi şi în acelaşi timp simţi ce a simţit Ilie, dar mai presus de toate ai parte de firea dumnezeiască a lui Hristos. Nu mai trăieşti tu, ci Hristos în tine, nădejdea slavei. Te simţi bogat, ca un pom roditor, eşti conştient că ai viaţa veşnică.

Aceasta este porunca Lui: "Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape". Iar Pavel a spus la fel, Dumnezeu porunceşte tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască. Cine primeşte mărturia Lui adevereşte că Dumnezeu spune adevărul. Capătă o nouă viaţă, şi creşte la statura aceea încât nu mai vrea nimic fără Hristos. Fie că doarme sau este treaz el este împreună cu Domnul. Şi chemarea Lui este să fim precum mlădiţele în viţă, care este El, aducând multe roade, şi astfel aducând slavă Tatălui, fie cu cuvântul sau cu fapta, deplin cârmuiţi de Duhul Sfânt. Ajungând astfel înţelepţi devenim slujitori credincioşi ai Lui Dumnezeu, robi ai Lui, cari urăsc păcătul.

Nimeni nu poate ajunge la pocăinţă decât prin apă şi Duhul Sfânt. Botezul în apă fiind mărturisirea unui cuget curat înaintea Lui, iar Duhul Sfânt puterea firii noi, hrana sufletului, mai întâi ca un lapte duhovnicesc, pe urmă ca hrană tare. Purtarea crucii este un jug uşor, iar Cel care te învaţă să o porţi este Unul blând şi smerit cu inima. Înţelegi că El este mai important ca şi tata sau mama, fraţi şi surori, holde şi bogăţii, că este mai presus de tot, mai presus şi de viaţa ta. A hotărât să fie al nostru, şi noi ai Lui, încă de la întemeierea lumii, ne-a rânduit ca Mireasă a Lui, şi El s-a făcut Mire pentru noi.

Iată lucrul cel nou făcut de El: femeia peţeşte pe bărbat. Astfel, fiecare suflet care aude glasul Lui să nu-şi împietrească inima, să asculte de El, şi să facă voia Lui. Dragostea acopere totul. Să arătăm dragoste faţă de Dumnezeu, să aducem roada cuvenită. Este vremea când surzii pot auzi cuvintele cărţii, când ochii cari au fost legaţi încep să vadă, când se capătă înfierea, şi ajungi să ai un Dumnezeu.

Tot harul acesta este numai prin Hristos, spre slava Tatălui Sfânt, în dragoste. Şi inima mea este a Lui. Ai milă de mine Doamne, căci sunt un păcătos. Mulţumiri fie aduse Tatălui care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos.

Sursa: Biruitorul

Copyright © Biruitorul, 2011-2024. Termeni de utilizare