.: Pâinea cea de toate zilele

Pe munte, printre multele învăţături date evreilor, Isus le-a arătat cum trebuie să se roage. A accentuat faptul că trăim prin mila Tatălui, de la El avem pâinea în fiecare zi. Şi acest lucru este adevărat. Unii se încred într-un loc de muncă, care se prezintă stabil, are viitor şi este bine plătit. Alţii se bazează pe faptul că au şcoală suficientă, sunt destul de înţelepţi şi pregătiţi ca să găsească oricând o modalitate de a-şi câştiga existenţa. Să adâncim un pic lucrurile. Oricât ar evolua omul, şi s-ar ţine de tare înţelept, tot are nevoie de hrană. Pâinea, legumele, fructele, în cazul unora cărnurile, toate vin din mâna lui Dumnezeu. Fie că dormim sau suntem treji, El lucrează neîncetat ca să ne ţină în viaţă, dă ploaie peste faţa pământului, soare, prin zăpadă face să se odihnească pământul. Face să ţâşnească izvoare de ape, udă ogoarele, înverzeşte frunzele, apoi le face să cadă. Dă belşug de roade, face sămânţa sămănată de om să încolţească, apoi le dă rod. Şi toate aceste lucruri pentru că aşa vrea El. Singur se face împreună lucrător cu omul.

Partea noastră este recunoştinţa şi mulţumirea, dar acest lucru nu se face întotdeauna, şi putem spune că foarte des. Nu vedem pe Cel care are atâta dragoste faţă de noi, pe Dumnezeu de care atârnăm în fiecare moment. Ce s-ar întâmpla dacă El şi-ar lua înapoi suflarea? Grea întrebare. Totuşi, toate aceste lucruri sunt scrise în Scripturi, cărţile proorocilor ne stau ca mărturie. Şi ne socotim credincioşi, creştini, a căror carte sfântă este această Scriptură, şi trăim fără pricepere, închişi în gândurile noastre fireşti, prin necredinţă. Privirile trebuie să fie ridicate către Cel care a murit pentru noi, ca să cunoaştem aceste lucruri, de care şi depindem în fiecare zi. La El sunt cheile morţii, şi al locuinţei morţilor. Are puterea să dea foame sau belşug, să facă să cadă ploaie peste un ogor, iar peste altul să nu ajungă măcar un strop. Prin glasul Lui se propagă tunetul şi fulgerul, aleargă norii în toată frumuseţea lor, se umple hambarul omului şi inima lui de bucurie. El vrea să fim credincioşi. Cererea ca Tatăl să ne dea pâinea cea de toate zilele este întemeiată. Potrivnicul? Diavolul, care înşeală întreaga lume, de data aceasta spunând omului că toate sunt ceva normal, controlabile, atârnă de ştiinţă, de puterea omenească. Minţind, aşa cum face întotdeauna.

A cunoaşte în felul acesta este un lucru frumos înaintea Lui, dar nu este suficient. Unii dintre evrei au trecut marea Galileii, ca să-L găsească pe Isus. Domnul le cunoştea inimile, intenţiile, erau dintre cei care alergau după El, nu pentru minuni, pentru pâine. Invitaţia Lui era ca să caute pâinea care vine din ceruri, şi din care dacă mănâncă cineva va trăi în veci. Evident că vorbea despre trupul Lui, care urma să se frângă pentru păcatele lumii, şi din care prin hrănire trăim credinţa. Pâinea s-a frânt pentru noi, dă hrană atât sufletului cât şi trupului. Porunca Lui este să fim credincioşi, să trăim fără grijuri, nu ca păgânii, să căutăm mai întâi împărăţia cerurilor, cele necesare pământeşte venind pe urmă.

A te hrăni duhovniceşte din pâinea cerească nu înseamnă numai cina Domnului. Este şi părtăşia frăţească, şi în acelaşi timp slujba din adunări, de ori câte ori se adună fraţii. Este trăirea când suntem la un loc, şi este trăirea când nu suntem. Toată viaţa noastră, fie că suntem treji, fie că dormim, acasă sau departe de casă, este o hrănire continuă. Aşa cum El trăieşte prin Tatăl, aşa trăim şi noi prin El. A te hrăni cu pâine acasă nu înseamnă numai să citeşti regulat Cuvântul. Rugăciunea, lauda prin cântări, dragostea şi pacea în familie, sfinţenia prin păzirea de păcat, primirea de oaspeţi, şi multe alte lucruri. Aşa şi când suntem departe de casă. Conştient că depinzi în orice moment de El, prin ascultare, ca şi un rob netrebnic, ajungi să te hrăneşti, să trăieşti precum a trăit şi El.

Şi după cum pâinea poate să fie şi uscată tot aşa este şi în credinţă. Nu toţi au harul să se nască într-o familie de pocăiţi. Pâinea care a dat viaţă la prima vedere pare uscată, poate chiar fără gust. Dar nu este aşa, împreună cu cunoştinţa suferinţelor Lui devine cu atât mai dulce. Fie oricum, toată slava să fie al Tatălui prin El.

Această zidire duhovnicească este prin Cuvântul lui Dumnezeu. Învăţătură dată de Pavel din partea lui Dumnezeu. "Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mâna lui Dumnezeu şi a Cuvântului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi." Faptele 20:32. Cuvinte rostite de un suflet care ştia că viaţa în Hristos poate însemna şi moartea pentru Numele Lui. Astfel se împlineşte Cuvântul: Cine îşi pierde viaţa pentru El şi-o va câştiga. Şi precum citim în epistola către evrei, că unii au fost biruitori, pe când alţii au fost tăiaţi în două cu sabia, pentru aceaşi credinţă, aşa este şi pentru noi. Această hrănire zilnică poate să se sfârşească prin închiderea ochilor în linişte, pe patul de acasă, sau în chinuri în mânurile Cezarului, după cum este dat fiecăruia harul. Să ne ţinem tare de ce am auzit de la început, şi va fi ferice de noi. Această pâine din ceruri dă viaţa veşnică, părtăşie în veci cu Tatăl şi Fiul Său, o Împărăţie cerească cum nu ne-am imaginat până astăzi, neprihănire şi sfinţenie în veci.

Nu am primit un Duh de frică, ci de putere, chibzuinţă şi dragoste. Să ne arătăm înaintea Lui credincioşi, şi El ne va da cununa vieţii.

Sursa: Biruitorul

Copyright © Biruitorul, 2011-2024. Termeni de utilizare