.: Ancora creştinului

Îndrumar duhovnicesc

Poţi asculta, citi sau descărca.

A spune că creştinul prin credinţă este ancorat în Hristos, şi aşa este, ar fi prea puţin. Această stabilitate căpătată prin credinţă nu este doar o declaraţie, o teorie sau un gând, este viaţă din belşug. Credinţa este vie, precum este şi El. Adeseori vorbim şi socotim că spunem lucruri mari şi de mare însemnătate, că cele enunţate sunt de mare importanţă, şi de bază în relaţia noastră cu Dumnezeu. Domnul nostru doreşte ca să ne cercetăm, să vedem dacă suntem în credinţă, doar aşa putem avea părtăşie cu El. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin El.

Un exemplu, în ce priveşte abordarea lucrurilor într-un mod greşit, este canonul bibliei. Când vine vorba despre integritatea bibliei, necesitatea acceptării ei în forma actuală, se face referire la sinodul al cincilea de la Laodicea, din anul 343. Se aduce ca argument, ca motiv de recunoaştere a inspiraţiei divine, fără a se ţine seama de greşeala ce se comite prin acest fapt. Şi ce este cel mai important lucru, de aici pornesc problemele creştinului, şi pe urmă ajunge în confuzie. Trebuie punctat cu tărie, că sinodul de la Laodicea, precum toate sinoadele, a fost alcătuit din oameni, ca şi noi, la fel de păcătoşi înaintea lui Dumnezeu, lipsiţi de înţelepciune divină, născuţi într-o fire păcătoasă. Şi pentru o mai bună potrivire, nişte suflete care nu erau în stare să deosebească dreapta de stânga lor. Într-adevăr, conform consemnărilor istorice, au hotărât în ce priveşte cărţile componente. Dar, la fel de adevărat este şi faptul, că au dat rânduieli suficiente, chiar cu ocazia acelei întâlniri, total potrivnice voiei lui Dumnezeu. Fără a face o oprire asupra acestora ne rezumăm la esenţial, inspiraţia divină. Cei care se bazează pe enunţul canonic referitor la cărţile bibliei, au şi vor avea probleme, firea pământească este interpusă între ei şi Dumnezeu. Pavel a scris către romani, şi aceasta a fost întotdeauna învăţătura lui: "...în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: 'Cel neprihănit va trăi prin credinţă'" (Romani, 1:17).

În momentul în care neglijăm călăuzirea Duhului Sfânt, credinţa ce ne-o dă Dumnezeu ca har, nu-L credem pe cuvânt, şi luăm ca sprijin pe nişte oameni, Îl facem mincinos. Duhul Sfânt este acela care ne călăuzeşte în tot adevărul, prin El avem descoperire. Se ştie că nici o minciună nu vine din adevăr. De ce ar fi nevoie de cuvântul unor oameni, ca să credem ce spune Dumnezeu? Toţi cei care au fost prezenţi la acel sinod astăzi nu mai sunt. Dar Dumnezeu este viu, acelaş ieri şi azi şi în veci. Şi astăzi dă mărturie prin Duhul Sfânt despre adevăr, Duhul Sfânt este adevărul. Prin El Dumnezeu doreşte eliberarea de sub această gândire greşită, cheamă omul să-L creadă pe cuvânt, să asculte de credinţă, însărcinare ce a dat lui Pavel, şi vestit de Domnul ca chemare cerească.

Socotirea hotărârii sinodului ca un reper este poarta deschisă la nesfârşitele neînţelegeri ce au existat, există şi vor exista în viitor. Nu omul este acela care hotărăşte ce este şi ce nu este adevărat. Aici se pot aduce ca exemple două cazuri concrete, nimeni nu le poate contesta, şi sunt dovezi ale limitării şi neputinţei omeneşti. Prima dovadă, că Iuda a făcut referire la patriarhul Enoh şi proorocia lui, necuprinsă în biblie (Iuda, 1:14). A doua, că atât în cartea lui Iosua cât şi în a doua lui Samuel se pomenesc evenimente scrise în cartea dreptului, deasemenea necuprinsă în biblie (Iosua, 10:13; 2Samuel, 1:18). În momentul în care devenim conştienţi, că ochii noştri trebuie să privească la Hristos şi nu la oameni, încep lucrurile să devină clare, începem a înţelege divergenţele ce există între creştini, şi prin credinţă a fi capabili a le depăşi, prin aceea credinţă care lucreză prin dragoste.

Cum trebuie privită sinodul de la Laodicea? Dacă cineva doreşte să recunoască pe cei prezenţi acolo, ca şi nişte înaintaşi, biserica din vechime, să spună: Cine este Pavel, şi cine este Apolo? Cei din sinod au fost nişte slujitori prin care am crezut, dar Dumnezeu a făcut să crească. Dar dacă cineva stă şi cugetă cu atenţie, având ca lumină pe Hristos, va descoperi că acolo erau oameni fireşti, cu o gândire greşită, oameni cari nu plăceau lui Dumnezeu, având în mintea lor o biserică lumească, orientată către o slujire prin fapte, nu adevăraţi închinători Tatălui, în Duh şi în adevăr. Restul canoanelor sunt mărturii, ei le-au adus, oricine le poate cerceta în lumina Scripturilor, le poate pune în lumină, care este Hristos. Şi se va vedea o diferenţă ca de la cer la pământ. Căci gândurile omului nu sunt gândurile lui Dumnezeu, şi căile omului nu sunt căile Lui. Fiecare să ia bine seama pe ce zideşte. Nimeni nu poate pune altă temelie, şi ea este Hristos. Piatra care a fost pusă în Sion este una, aşezată nu de o mână sau putere omenească. Este scris: "Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut". Şi faptul, că L-a înviat din morţi este adeverit de Duhul Sfânt. Şi cine iubeşte pe Dumnezeu ştie că nu este o minciună. Această ancoră să fie cu fiecare suflet, să trăiască prin Hristos, spre slava Aceluia prin care au fost facute toate lucrurile. A Lui să fie în veci slava, prin Domnul nostru Isus Hristos! Amin.

Sursa: Biruitorul

Copyright © Biruitorul, 2011-2024. Termeni de utilizare